Top 13 – albume 2013

null
13. John Wizards – John Wizards

John Wizards este albumul omonim al formaţiei/duo-ului din Cape Town, Africa de Sud. Solistul, care e din Rwanda, cântă cu auto-tune (sau fără), despre Africa, despre deşert, despre Maria, pe o instrumentaţie foarte veselă şi însorită, ce conţine şi elemente tribale africane.

[John Wizards – Lusaka By Night]
[John Wizards – Limpop]
[John Wizards – Lushoto]

null
12. Danaga – Am n-aripi

Pe partea de folclor electronic, am pus în top albumul lui Danaga, care e cu câteva clase peste cel al lui Argatu’. Băiatul ăsta din Cluj, a apărut în 2011 pe compilaţia „Subcarpaţi – Culese din cartier Vol. 1” cu două piese, iar în 2013 a lansat „Am n-aripi” pe Bandcamp, album ce reprezintă o călătorie prin folclorul românesc şi universal, şi care slavă cerului, e masterizat cum trebuie (spre deosebire de cel al lui Argatu’).

[Danaga – Trece un nouraş (cu Surorile Osoianu)]
[Danaga – Întâlniri cu oameni remarcabili]
[Danaga – Cu oile în Africa]

null
11. Darkside – Psychic

Darkside este proiectul muzical format din producătorul Nicolas Jaar şi chitaristul Dave Harrington. În iunie 2013, au remixat albumul celor de la Daft Punk, „Random Access Memories”. Chiar dacă în general cred că e o blasfemie ca cineva să facă remix/cover după Daft Punk, trebuie să recunosc că nu sună rău deloc soundul mai întunecat propus de cei doi. „Psychic” însă, e uşor diferit şi reuşeşte să inducă starea de psihoză prin zurgălăi, sunete vagi de vioară, riff-uri de chitară, dar şi prin vocea sictirită de hipster a lui Jaar.

[Darkside – Golden Arrow]
[Darkside – Freak, Go Home]
[Darkside – Metatron]

null
10. David Lynch – The Big Dream

Nenea Lynch revine cu o continuare a albumului său din 2011 – „Crazy Clown Time„. Până să mai scoată vreun film, acesta ne bântuie cu chitara şi cu vocea sa modificată cu care ne-a obişnuit şi în coloanele sonore lansate anterior. Totuşi, apariţia fantomatică a lui Lykke Li (urmăresc râuri, anyone?) pe „I’m Waiting Here”, reprezintă un mic plus faţă de albumul precedent.

[David Lynch – Cold Wind Blowin]
[David Lynch & Lykke Li – I’m Waiting Here]
[David Lynch – I Want You]

null
9. Daft Punk – Random Access Memories

Au trecut 8 ani de când Daft Punk au scos ultimul album de studio – „Human After All„. Pe RAM, aceştia abordează un mix de disco, synth-pop şi funk, mai calm şi mai cald decât până acum. Şi roboţii au suflet!

[Daft Punk Feat. Pharrell Williams – Get Lucky]
[Daft Punk – Contact]
[Daft Punk Feat. Panda Bear – Doin’ It Right]

null
8. Blood Orange – Cupid Deluxe

Blood Orange este proiectul lui Dev Hynes, producător şi compozitor care a colaborat printre alţii cu Florence & The Machine, The Chemical Brothers, Sky Ferreira sau Solange Knowles (sora mai mică a faimoasei Beyonce). Pe „Cupid Deluxe”, Hynes îşi exteriorizează sensibilitatea prin intermediul beat-urilor limpezi, clarinetului, saxofonului, sintetizatorului şi chitării. Cine-ar fi crezut că un album atât de bun, poate să aibă o copertă aşa groaznică?

[Blood Orange – Chamakay]
[Blood Orange – You’re Not Good Enough]
[Blood Orange – Chosen]

null
7. Donato Dozzy – Plays Bee Mask

Cu ajutorul sunetelor organice, italianul Donato Dozzy prezintă o poveste atmosferică fascinantă, întinsă de-a lungul a şapte capitole.

[Donato Dozzy – Vaporware 01]
[Donato Dozzy – Vaporware 02]
[Donato Dozzy – Vaporware 05]

null
6. The Haxan Cloak – Excavation

„Excavation” este coloana sonoră a unei plimbări nocturne prin Ferentari sau prin orice zonă din Bucureşti înţesată cu ţigani, câini vagabonzi, aurolaci şi prostituate.

[The Haxan Cloak – Consumed]
[The Haxan Cloak – Excavation (Part 1)]
[The Haxan Cloak – The Mirror Reflecting]

null
5. Chvrches – The Bones of What You Believe

2013 a fost un an productiv pentru synth-pop. Pe felia asta, câţiva artişti au scos albume mediocre, decente sau bune: Little Boots, Tegan & Sara, The Knife, Icona Pop sau Charli XCX. Nici unul însă la fel de melancolic, distractiv şi jucăuş ca „The Bones of What You Believe” al scoţienilor de la Chvrches (cu „v” roman, că doar solista principală – Lauren Mayberry – are diplomă de master în jurnalism).

[Chvrches – Recover]
[Chvrches – Gun]
[Chvrches – Lungs]

null
4. The Black Dog – Tranklements

The Black Dog este un trio producător de muzică electronică fondat pe la 1989, undeva în Anglia. Alături de Autechre şi Aphex Twin, au apărut sub pseudonimul „I.A.O.” pe compilaţia „Artificial Intelligence” (1992), cea care a definit stilul IDM (Intelligent Dance Music). 21 de ani mai târziu, lansează „Tranklements”, techno ambiental, IDM, muzică pentru minte şi pentru suflet, făcută pentru a fi ascultată şi nu dansată.

[The Black Dog – Alien Boys]
[The Black Dog – First Cut]
[The Black Dog – Death Bingo]

null
3. Disclosure – Settle

Băieţii ăştia doi, fraţii Lawrence, produc o combinaţie de synth-pop, cu funky house şi garage britanic. Mi-au atras atenţia încă din 2012, când au scos piesa „Control„. În mai 2013 au lansat primul lor album, „Settle”, pe care l-am ascultat pe repeat cap-coadă vreo 7 luni. Live-ul lor, vizionat pe „Boiler Room„, îmi aduce puţin aminte de Booka Shade. Cel mai obsedant, trepidant, senzual şi surprinzător album pop al lui ’13.

[Disclosure Feat. AlunaGeorge – White Noise]
[Disclosure – Grab Her]
[Disclosure – Stimulation]

null
2. The Knife – Shaking The Habitual

Formaţia vocal-instrumentală „Cuţitul” revine cu albumul ăsta foarte anarhic şi foarte abstract. Karin o arde mai debil ca niciodată pe piesele cu mesaj anti-homofobie, în timp ce producţia lui Olof poartă ascultătorul într-o stare psihedelică, mai ales prin piesele „Old Dreams Waiting To Be Realized” şi „Fracking Fluid Injection”.

[The Knife – A Tooth For An Eye]
[The Knife – Without You My Life Would Be Boring]
[The Knife – Full Of Fire]

null
1. Jon Hopkins – Immunity

Jon Hopkins e un tip din Anglia care a colaborat în trecut cu Coldplay şi cu Brian Eno, a remixat primul release electronic al lui David Lynch şi a făcut coloana sonoră pentru unul din filmele mele preferate, „Monsters” (nu ştiu încă dacă să mă bucur sau nu că se face continuare). În 2013 a lansat „Immunity”, techno experimental şi downtempo à la Four Tet, o călătorie sonoră, un deliciu auditiv, un album minunat, aproape sublim. Sunetul mării de pe „Sun Harmonics” e încântător, iar „Abandon Window” e probabil cea mai emoţionantă piesă de la „The Surface of the Sun” încoace.

[Jon Hopkins – Open Eye Signal]
[Jon Hopkins – Abandon Window]
[Jon Hopkins – Sun Harmonics]

Etichete:

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: